Demiterea lui Băsescu!
Prin condamnarea si încarcerarea lui Adrian Năstase s-a făcut primul pas si a început astfel sfârsitul haitei de criminali si hoti instalati la guvernarea României pe 22 decembrie 1989. Pasul următor este demiterea lui Băsescu, la referendumul din 29 iulie. Votul nostru trebuie să împingă lucrurile spre acest deznodămînt firesc si absolut necesar. Ne-am săturat de ei. Din păcate, nu-i putem demite pe toti printr-un singur referendum, printr-un singur gest public! Va trebui să-i luăm pe rând. Stie toată lumea cine va urma după Băsescu! Dar e musai ca Băsescu, capul răutătilor din România, să dispară acum de pe scena politică pentru ca prăbusirea sistemului politic mafiot să continue, să meargă până la capăt, dacă ne ajută bunul Dumnezeu!
Presa mercenară, inclusiv televiziunile, încearcă o diversiune parsivă si ticăloasă în sprijinul lui Băsescu, prezentând situatia ca o luptă între Traian Băsescu si Crin Antonescu, inducând în mintea românilor ideea că la referendum vor avea de ales între Băsescu si cuplul Ponta-Antonescu! Nimic mai fals si mai periculos decât această interpretare a situatiei în care ne aflăm! Noi acum avem posibilitatea de a elimina din jocul politic pe unul dintre cei mai mari răufăcători din politica românească! Faptul că adversarii săi s-ar putea să fie mai mincinosi si mai hoti si mai incompetenti decât Băsescu nu trebuie să ne inducă în eroarea de a-i mai acorda lui Băsescu creditul nostru!
Din fericire, nu aceasta este situatia. Adversarii politici ai lui Băsescu au păcatele lor, incomparabil mai mici însă. Au făcut multe greseli, dar răul făcut de ei Tării si cetătenilor acestei Tări este, dacă pot spune asa, în limitele normalitătii. Aceste limite Băsescu le-a depăsit chiar înainte de a deveni presedinte!
Avem acum ocazia acestui referendum si trebuie folosită fără niciun regret, pentru a scăpa astfel de un individ care ne-a făcut mult rău si ne va mai face, dacă nu-i luăm din mână pârghiile puterii de a face mai departe rău în jurul său!
Pentru ceilalti politicieni, tovarăsi sau adversari, unii cu nimic mai de soi decât Băsescu, nu avem încotro si trebuie să asteptăm până la următorul soroc electoral, în toamnă. Imediat după demiterea lui Băsescu, societatea civilă va trebui să se aplece asupra candidaturii lui Crin Antonescu. Ar fi o mare rusine ca românii să aleagă încă un presedinte, al patrulea, care nu are ce căuta în fruntea Tării. Să sperăm că scurtul răgaz de câteva săptămâni nu ne va împiedica să ne edificăm corect asupra lui Crin Antonescu si a celorlalti candidati, în speranta că măcar unul dintre ei să prezinte un palmares demn de a fi luat în seamă.
Să ne fie clar asadar: votul nostru pentru demiterea lui Băsescu nu înseamnă un vot pentru Crin Antonescu! Nu înseamnă preferinta pentru acesta!
Votăm împotriva lui Traian Băsescu numai si numai prin raportare la isprăvile bine cunoscute ale lui Băsescu, unul dintre principalii vinovati pentru starea precară a natiunii române, a României de azi!
*
De ce trebuie demis Băsescu?
Nu au nicio valoare acuzatiile pe care i le aduce Parlamentul. Motivele pentru care Băsescu trebuie să cadă sunt cu totul altele, mult mai serioase, mai numeroase, si de ele trebuie să tinem seama în ziua referendumului.
Mai întâi, amintim câteva dintre motivele pentru care Băsescu nici nu trebuia să ajungă în cea mai înaltă functie! În mod normal, Băsescu nu trebuia să ajungă nici parlamentar, nici ministru!
1. În decembrie 1989 Traian Băsescu ocupa o functie de director în Ministerul Transporturilor, la Constanta, în Port. Erau ani buni de când nu mai naviga. Era cunoscut printre colegi si subordonati ca un impostor în functia respectivă. O functie pe care nu o onora, nici prin comportamentul său, nici prin pregătirea sa profesională destul de îndoielnică. Se stia că la câteva examene importante din cariera unui comandant Băsescu nici nu se prezentase, dar le promovase prin interventia „organelor de partid”, a protectorilor săi din Securitate.
Apartenenta lui Băsescu la Securitate este certă, a fost demonstrată public. Personal, am discutat acest subiect cu Ion(?) Cătuneanu, fost director în Portul Constanta, care după 1990 si-a recunoscut apartenenta la Securitate în fata unui grup de prieteni constănteni. Cătuneanu ne-a spus că a fost coleg cu Băsescu în structurile Securitătii. După părerea mea, acest detaliu biografic nu îl încriminează în mod automat pe Traian Băsescu. Nu este grav dacă Băsescu a colaborat cu Securitatea sau dacă a lucrat efectiv în Securitate, ca ofiter! Problema este despre ce Securitate vorbim! După decembrie 1989 a devenit clar că Securitatea nu a fost un monolit, cu oameni de aceeasi factură, toti o apă si un pământ. A devenit clar că unii dintre securisti, nu putini, au făcut parte din Securitatea trădătoare, din Securitatea aservită unor servicii secrete străine, care n-au rămas străine de ce a urmat după 1990 în România. Avem toate motivele să credem că toată cariera politică a lui Traian Băsescu, atât de neasteptată, este datorată sprijinului ocult primit de acesta din partea unor astfel de institutii si structuri. Evident, nici pe departe Băsescu nu este singurul om politic aflat în această situatie. Îi tin companie ceilalti doi presedinti de după 1990, precum si importanti lideri politici sau din mass media etc. Partea proastă este că au primit acest sprijin ca să facă mult rău României si românilor.
2. În ianuarie 1990, Băsescu a fost printre primii directori demisi la cererea colegilor si a subordonatilor. S-a aflat pe lista de directori demisi semnată de ministrul Burada. După câteva zile, acesta a fost „sfătuit” si, practic, obligat să revină asupra demiterii lui Traian Băsescu, revocând ordinul. Subalternii au protestat vehement, contestându-l în continuare, inclusiv în justitie. Băsescu a fost obligat să cedeze si să plece din Constanta, alungat propriu zis de fostii colegi si subordonati. În mod semnificativ, la alegerile parlamentare nu a candidat niciodată în Constanta, unde multă lume îl cunoaste foarte bine câte parale face. Era vestit printre marinari ca un comandant de vas extrem de priceput în relatiile cu vama din port... A venit la Bucuresti unde aceiasi protectori discreti si eficienti l-au plasat sub pulpana lui Petre Roman si Ion Iliescu. Asa a început o carieră politică de care n-ar fi avut parte dacă nu ar fi primit constant ajutorul unor entităti secrete, imposibil de identificat de publicul larg, de alegători.
3. Ca ministru la Transporturi (din mai 1990 până în octombrie 1992 si după 1996), se face vinovat de multe abuzuri si nereguli. Iată câteva:
- a permis si a coordonat deplasarea minerilor la Bucuresti, la mineriadele din iunie 1990 si septembrie 1991. Un simplu ordin al ministrului putea să împiedice venirea minerilor. Dimpotrivă: Băsescu i-a pedepsit pe subalternii care, din proprie initiativă, au încercat să oprească năvala minerilor.
- a demarat actiunile complexe de sabotare a CFR-ului. Din ordinul său a fost suspendat primul tren de călători, pe ruta Craiova-Cluj. La concurentă cu CFR au apărut firme particulare de transport auto. Aceste firme sunt, cele mai multe, controlate prin interpusi de Traian Băsescu si alti fosti ministri la Transporturi. Ca să le meargă bine acestor firme, au fost suspendate o multime de trenuri, au intrat în reparatii nesfârsite liniile cele mai circulate, pentru ca viteza trenurilor să fie exasperant de mică si lumea să prefere transportul auto. Linia Constanta-Bucuresti este cel mai bun exemplu pentru ce s-a întâmplat si se întâmplă în toată tara. Se urmăreste distrugerea CFR si privatizarea a ceea ce nu poate fi distrus!
- a descurajat si amânat orice proiect de constructie a unor auto-străzi noi. A decis că „România nu are nevoie de auostrăzi”! A supravegheat personal reparatiilor la auto-strada Pitesti, lipsa sa de pricepere vădindu-se imediat prin calitatea proastă a lucrărilor.
- a introdus sistemul de dijmuire în transportul international auto, sistem perpetuat până azi.
- s-a implicat direct sau prin interpusi în falimentarea flotei comerciale si înstrăinarea acesteia. Dosarul Flota, ajuns în justitie, n-a fost finalizat deoarece Băsescu a stiut să-si facă complici persoane din conducerea celorlalte partide parlamentare, precum Micky Spagă si altii, de aceeasi teapă!
- demascat de dl Gabriel Stefănescu, seful corpului de control din minister, Băsescu a trecut la represalii, concediindu-l pe functionarul corect si curajos.
- altă persoană care l-a demascat pe Băsescu a fost Mihai Erbasu. Mihai Erbasu a murit asasinat în propria sa casă, a doua zi după ce l-a criticat pe Băsescu la OTV si a promis că va aduce la următoarea emisiune a lui Dan Diaconscu dovezile certe ale fărădelegilor si abuzurilor săvârsite de Traian Băsescu de-a lungul ultimilor ani, ca ministru si ca primar general al Capitalei. Îi sugerez lui Dan Diaconescu să scoată din arhiva OTV si să prezinte emisiunile făcute cu Mihai Erbasu si Gabriel Stefănescu pe tema abuzurilor lui Traian Băsescu. Mă îndoiesc însă că Dan Diaconescu va urma sugestia mea. Face în momentul de fată o propagandă fătisă în favoarea lui Băsescu. Păcat...
- alegerea sa ca primar si presedinte s-a făcut prin fraudă electorală. Vorba lui Ponta: „Au furat mai mult decât noi!” (Ghilimelele îmi apartin...) Băsescu si oamenii săi au inventat procedee inedite de furt electoral, au inovat în domeniu. La asemenea prostii le merge bine mintea! Căci prost nu este Băsescu, dimpotrivă, este inteligent si mai ales viclean! Predispus genetic spre infractiune, spre eludarea legii, a normelor si regulilor bunei cresteri, ale corectitudinii! Lasă să se înteleagă că această „dimensiune” golănească si interlopă a personalitătii sale a dobândit-o la gura portului! Ca băiat de port!... Eu nu recunosc în acest comportament stilul constăntean, mentalitatea celor născuti pe malul mării! Traian Băsescu nu este constăntean! Nu este născut la Constanta, cei sapte ani de acasă nu i-a petrecut la Constanta, iar constăntenii, când au avut prilejul, l-au alungat dintre ei! Prin felul său de a răzbi în viată, mintind si păcălind, având mereu ceva de ascuns, Băsescu nu este de-al nostru!
Ca presedinte, si-a arătat arama în nenumărate ocazii.
- răpirea ziaristilor din Irak a fost o manevră tembelă si criminală deopotrivă. Chiar si azi, dacă s-ar face o anchetă serioasă, s-ar putea dovedi că Băsescu a fost de acord cu această diversiune prin care a sperat să pozeze în salvator al Patriei! Se pare că au gândit-o altii, dar el a fost în permanentă în cunostintă de ce se întâmplă. La data aceea tara era guvernată de coalitia PSD-PNL, de Călin Tăriceanu prim ministru, iar Băsescu soma la Cotroceni, nu-l băga nimeni în seamă!
- la referendumul din 2007 a evitat un scrutin corect introducând în mod abuziv si a doua întrebare pentru alegătorii naivi: dacă sunt de acord cu reducerea Parlamentului, la o singură Cameră, cu numai 300 de parlamentari? Întrebare capcană, care atrăgea simpatia naivilor si a deturnat atentia electoratului de la miza reală. Băsescu încearcă acum o manevră similară prin răspândirea ideii că lumea are de ales între el si Crin Antonescu... Repet: manevră abilă, dar perfect ticăloasă, care denotă lasitate si fuga de răspundere pentru faptele sale.
- după alegerile din 2008 a refuzat să ofere functia de prim ministru majoritătii parlamentare, care îl propusese pe Klaus Johannis. L-a numit în mod perfect ne-constitutional pe Emil Boc, care îsi dovedise deja incompetenta, si a demarat actiunea de racolare, prin santaj si spagă, a parlamentarilor traseisti dispusi să se alăture PDL-ului, pentru a inversa raportul politic din Parlament stabilit democratic prin votul nostru. Asa a ajuns să inventeze un nou partid, UNPR, într-un dispret total pentru vointa electoratului si litera Constitutiei!
- lui Băsescu îi apartine ideea de a interzice oamenilor săi din Parlament să participe la votul secret, neavând încredere că acestia vor vota la ordinul primit. Moment extrem de rusinos, fără pereche în viata parlamentară din toată lumea!
- a luat o serie de măsuri care au discreditat si dezonorat armata. A dispus trecerea în rezervă a unor ofiteri superiori de valoare, veritabili profesionisti, caractere autentice, si a ridicat la gradul de generali o seamă de impostori, în frunte cu fostul ministru al Armatei.
- în dispretul opiniei publice, a adevăratei intelectualităti, i-a numit pe Vladimir Tismăneanu si Horia Patapievici în functii pentru care acestia nu aveau nicio competentă, dimpotrivă, erau contra-indicati în modul cel mai categoric cu putintă.
- în schimb, a eliminat-o din viata politică pe dna Mona Muscă atunci când, din sondaje, a reiesit că lumea pretuia tot mult mai mult eleganta si competenta unei adevărate doamne în comparatie cu mârlănia si bădărănia prezidentului nimerit în functia supremă prin tertipuri si minciună. Mona Muscă nu a făcut politie politică. Eu însumi si toti colegii mei de la Universitatea Bucuresti, care aveam ore cu studentii străini, am acceptat să informăm ierarhic – în cazul nostru la prodecan, dacă ni se pare ceva suspect la vreun student străin! Era stiut că sub eticheta de student intrau în tară multi veritabili teroristi! Nu am semnat niciun angajament în acest sens, dar dacă ni s-ar fi cerut să semnăm, nu am fi avut nimic împotrivă! Presa noastră a avut atunci un comportament dezgustător, făcându-se complice la mârsăvia lui Băsescu. Ca si colegii de partid ai bietei femei!... Căci acesta este pericolul cel mai mare pe care îl reprezintă Băsescu: proliferează în societate, în rândurile tineretului mai ales, modelul său de succes: prin fraudă, bădărănie, viclenie, diversiune, nerusinare!
- în anii de guvernare a lui Emil Boc, când Traian Băsescu a controlat tot ce se făcea în Tară, guvernul a contractat cele mai mari împrumuturi din istoria României. În aceeasi perioadă guvernul a procedat si la cea mai severă scădere de salarii si pensii din istoria României! Unde s-au dus aceste fonduri uriase?
Cât timp va mai sta la Cotroceni, lui Băsescu nu i se va cere socoteală pentru acest jaf!
- nu putem uita si ierta recomandarea prezidentială făcută tinerilor români aflati în dificultate, nemultumiti de ce le oferă societatea: să emigreze, să plece în străinătate!...
- cel mai vinovat si inacceptabil gest politic al lui Băsescu îl constituie declaratiile repetate făcute de acest saltimbac politic potrivit cărora România trebuie să cedeze din suveranitatea natională în favoarea „guvernului” de la Bruxelles sau din alte capitale, exponente ale Noii Ordini Mondiale. Niciun alt presedinte european nu s-a arătat atât de dispus să accepte acest raport politic de subordonare si aservire natională. Cui a cerut nevrednicul de Băsescu mandat pentru asemenea declaratii iresponsabile? Nu este acesta un gest de trădare natională? Sau de iresponsabilitate majoră?! Ce trebuie să mai facă acest individ că să fie îndepărtat de la orice functie publică si tras la răspundere pentru faptele sale, incompatibile cu legea penală si cu exigentele functiei prezidentiale?! (Voi reveni asupra chestiunii.)
- si-a permis să iasă în public cu declaratii ne-constitutionale de sustinere a unor proiecte economice precum Rosia Montană! Interpelat de activisti voluntari ai interesului national, când acestia i-au pomenit de obligatiile pe care fiecare generatie le are fată de urmasi, fată de nepoti, neisprăvitul le-a rîs în nas: care nepoti?! Exact cu aceeasi mentalitate a tiganului nomad, pe care nimic nu-l leagă de vatra satului, de Tară:
- Măi, tigane, sări că-ti arde satul!
- Nu-i nimic! Mă mut în altul!
Chiar are patrie acest Băsescu? Iar acea patrie este România? Mă îndoiesc!
Ion Coja
Post scriptum. Oameni buni, să nu ne facem griji prea mari si prea devreme pentru cel care va urma să-i ia locul Băsescului în toamnă la Cotroceni. Să rezolvăm la referendum problema Băsescu. Si vom vedea ce va fi mai departe! Sunt convins că vor apărea candidaturi noi, valabile, demne de functia respectivă, din partea societătii civile. Stiu bine că vreo doi-trei dintre generalii pe care i-a îndepărtat Băsescu din Armată ar fi foarte potriviti cu functia supremă. Academia Română si mediul academic ne oferă de asemenea câteva candidaturi valabile, mai valabile decât cele cu care ne amenintă clasa politică. Personal, mă gândesc cu plăcere si sperantă la Dumitru Prunariu... Si la încă vreo trei-patru posibili candidati, oameni tineri, români de care să fim mândri si multumiti.
Dar mă văd obligat să fac următoarea constatare: desi nu mi-a plăcut niciodată de Crin Antonescu, impresie pe care am făcut-o public în mai mult rânduri, trebuie să recunosc că prestatia sa din ultimele zile, prestata sa la Cotroceni, mă satisface. Declaratiile sale limpezi în apărarea demnitătii si suveranitătii functiei de presedinte al României în raport cu functionărimea de la Bruxelles m-au surprins în modul cel mai plăcut. Sper că le va confirma în continuare.
Doamne, ajută!
